Episcopul Iosif Traian Badescu a fost comemorat la Eșelnița

Marți, 11 iulie 2023, se împlinesc 90 de ani de la mutarea în veșnicie a episcopului de pie memorie, dr. Iosif Traian Badescu. Cu acest prilej Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului a săvârșit o slujbă de pomenire a primului episcop bănățean al Eparhiei Caransebeșului, la mormântul său din cimitirul vechi al localității Eșelnița din județul Mehedinți.  

Anul 2020 a constituit pentru Episcopia Caransebeșului anul comemorativ al episcopului Iosif Traian Badescu, 100 de ani de la înscăunarea sa ca episcop al Caransebeșului. În cadrul manifestărilor prilejuite de anul comemorativ mormântul din cimitirul vechi al parohiei Eșelnița a fost restaurat prin grija Centrului Eparhial din Caransebeș și a fost sfințită crucea și placa comemorativă ce a fost așezată pe mormânt de Preasfințitul Părinte Lucian, Episcopul Caransebeșului alături de Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei.

Iosif Traian Badescu s-a născut la 15 mai 1858, în Șopotul Vechi, judeţul Caraş-Severin – din botez Traian. A decedat la 11 iulie 1933 în Caransebeş și a dorit potrivit testamentului său să-și doarmă somnul de veci în cimitirul istoric din Parohia Eșelnița, lângă părinții săi.

A făcut studiile gimnaziale la Caransebeş, Lugoj şi Seghedin, cele juridice, la Universitatea din Budapesta, iar cursurile teologice, la Universitatea din Cernăuţi, unde obţine doctoratul în 1889. A fost secretar eparhial al Episcopiei Caransebeşului, între anii 1889 şi 1903, apoi asesor sau consilier eparhial la Caransebeş, între 1903 şi 1920, iar, pentru scurt timp, profesor la Institutul teologic-pedagogic.

A fost hirotonit diacon necăsătorit în 1890, preot în 1899, tuns în monahism la Mănăstirea Hodoș-Bodrog, sub numele Iosif, în anul 1902, hirotesit protosinghel în 1903 şi arhimandrit în anul 1919. A fost membru în Adunarea Eparhială a Eparhiei Caransebeşului şi în Congresul Naţional Bisericesc al Mitropoliei Ardealului. A fost ales episcop de Caransebeş în 1909, dar n-a fost recunoscut de guvernul de la Budapesta. La 8 martie 1920, a fost ales din nou episcop, a fost recunoscut, hirotonit şi instalat la Caransebeş, la 10 octombrie 1920, păstorind până la moarte. A redactat „Calendarul Românului”, editat de Episcopia Caransebeşului (din 1889); a publicat articole în „Foaia Diecezana” de la Caransebeş şi în alte periodice româneşti, pastorale, cuvântări etc.